„Misterul vietii omului este de a descoperi cine este el cu adevarat." A. Dumas
miercuri, mai 30, 2007
Se va face lumina...
"Daca mai tarziu se va face lumina si voi intelege ca am apucat o cale gresita? Daca ma voi simti strein in lumea pe care o socotesc acum prietena? Voi mai avea curajul sa ma intorc pe aceeasi cale si sa incep o alta viata, noua? Si voi avea putere?" Anonim
Potala Palace
-din pacate fotografiatul este interzis in interiorul Palatului Potala si paznicii sunt destul de vigilenti. In schimb n-am sa uit usor acea atmosfera de hierofanie si de sacrosanct care m-a izbit de indata ce am intrat inauntru acestui magnific lacas religios. Un miros puternic de lumanari din seu de yak, o vibratie profunda de rugaciuni in surdina, o lume ce se scalda totodata in culoare si intuneric.
Din aceasta lume capatau forma statui budiste, masti oculte si simboluri tantrice, mantras, mandalas enigmatice si morminte imbracate in sute de kg de aur si pietre pretioase, toate in contextul lor vechi de mii de ani. De jur imprejur pilgrimi incercuiau neincetat stupas (morminte) si faceau ofrande. O lume la granita dintre a fi si a nu fi!
Cu adevarat o atmosfera incarcata de spiritualitate, simteam ca traiesc un ortodoxism impins la apogeu, la o scara mult mai mare si plin de simboluri de neinteles pentru un neinitiat ca si mine.
Orisicum o atmosfera care te copleseste si ramane impregnata in tine pentru mult timp dupa ce ai lasat-o in urma...
Din aceasta lume capatau forma statui budiste, masti oculte si simboluri tantrice, mantras, mandalas enigmatice si morminte imbracate in sute de kg de aur si pietre pretioase, toate in contextul lor vechi de mii de ani. De jur imprejur pilgrimi incercuiau neincetat stupas (morminte) si faceau ofrande. O lume la granita dintre a fi si a nu fi!
Cu adevarat o atmosfera incarcata de spiritualitate, simteam ca traiesc un ortodoxism impins la apogeu, la o scara mult mai mare si plin de simboluri de neinteles pentru un neinitiat ca si mine.
Orisicum o atmosfera care te copleseste si ramane impregnata in tine pentru mult timp dupa ce ai lasat-o in urma...
Tashi Dele (salutari) din Tibet
Poate imaginea de dedesubt nu va spune multe. Intunecata, tremurata si cu mult contrast este totusi imaginea intruchipata a visului meu.
Am ajuns in Lhasa,capitala Tibetului. De la bun inceput am considerat Lhasa drept Mecca acestei calatorii. Era un taram magic, ascuns printre piscuri de munti impenetrabili, acel loc sacru si misterios ce a fost denumit Shambala, Shangri-la sau "Acoperisul Lumii" (iarasi termeni care au devenit putin prea uzati si abuzati). Acest loc mi-a captat imaginatia febrila de copil si n-am uitat niciodata magnetismul acelei prime imagini a Palatului Potala pe acel pisc de vulturi. Atat de inaccesibil si atat de departe...
Acum eram fata in fata cu absolutul. Stateam ca si traznit in Lhasa si priveam Palatul Potala (sediul adevarat al lui Dalai Lama acum in exil in Dharamsala, India). Parca nu-mi venea sa cred ca nu visez. Si totusi in spatele meu, bastionul puterii chineze isi facea simtita prezenta cu un show de muzica, lumini si fantani arteziene menite sa distraga pe gura-casca de la maretia palatului. Amagiri de fum si lumini...
Pentru prima oara simteam cum tremur din adancul fiintei, eram ca emirul lui Macedonski cand vede la orizont pentru prima oara Mecca, orasul sfant. Este indeplinirea fata de mine insami a celui mai important act al vietii, asa cum fiecare musulman are datoria sa mearga la Mecca o data in viata, asa si eu imi doream sa ajung in Lhasa. Era transformarea in real a unui vis pe care l-am fugarit de peste un an de zile, erau ecourile copilariei reverberand si recapatand viata. O, Doamne! Cat de frumos e uneori sa visezi cu ochii deschisi!
In urma luminile se sting, muzica inceteaza, fumul se risipeste in noaptea adanca... dar in mine arde un foc mocnit al implinirii, al pacii sufletesti...
In ochii-mi profani se va reflecta pentru totdeauna aceasta imagine!
Am venit, am vazut, am inteles!
Am ajuns in Lhasa,capitala Tibetului. De la bun inceput am considerat Lhasa drept Mecca acestei calatorii. Era un taram magic, ascuns printre piscuri de munti impenetrabili, acel loc sacru si misterios ce a fost denumit Shambala, Shangri-la sau "Acoperisul Lumii" (iarasi termeni care au devenit putin prea uzati si abuzati). Acest loc mi-a captat imaginatia febrila de copil si n-am uitat niciodata magnetismul acelei prime imagini a Palatului Potala pe acel pisc de vulturi. Atat de inaccesibil si atat de departe...
Acum eram fata in fata cu absolutul. Stateam ca si traznit in Lhasa si priveam Palatul Potala (sediul adevarat al lui Dalai Lama acum in exil in Dharamsala, India). Parca nu-mi venea sa cred ca nu visez. Si totusi in spatele meu, bastionul puterii chineze isi facea simtita prezenta cu un show de muzica, lumini si fantani arteziene menite sa distraga pe gura-casca de la maretia palatului. Amagiri de fum si lumini...
Pentru prima oara simteam cum tremur din adancul fiintei, eram ca emirul lui Macedonski cand vede la orizont pentru prima oara Mecca, orasul sfant. Este indeplinirea fata de mine insami a celui mai important act al vietii, asa cum fiecare musulman are datoria sa mearga la Mecca o data in viata, asa si eu imi doream sa ajung in Lhasa. Era transformarea in real a unui vis pe care l-am fugarit de peste un an de zile, erau ecourile copilariei reverberand si recapatand viata. O, Doamne! Cat de frumos e uneori sa visezi cu ochii deschisi!
In urma luminile se sting, muzica inceteaza, fumul se risipeste in noaptea adanca... dar in mine arde un foc mocnit al implinirii, al pacii sufletesti...
In ochii-mi profani se va reflecta pentru totdeauna aceasta imagine!
Am venit, am vazut, am inteles!
Lhasa = Mecca sufletului meu
Alexandru Macedonsky
Mecca
"Abia păseste camila ce-l poarta...
Speranta, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... --
Dar iată... -- părere să fie, sau ea?...
În zarea de flăcări, în zarea de sânge,
Luceste... -- Emirul puterea si-o strânge...--
Chiar portile albe le poate vedea...
E Meka! E Meka! s-aleargă spre ea.
Spre albele ziduri, aleargă -- aleargă,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc, --
Dar Meka începe si dânsa să meargă
Cu pasuri, ce-n fundul de zări o răpesc,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc!"
Mecca
"Abia păseste camila ce-l poarta...
Speranta, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... --
Dar iată... -- părere să fie, sau ea?...
În zarea de flăcări, în zarea de sânge,
Luceste... -- Emirul puterea si-o strânge...--
Chiar portile albe le poate vedea...
E Meka! E Meka! s-aleargă spre ea.
Spre albele ziduri, aleargă -- aleargă,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc, --
Dar Meka începe si dânsa să meargă
Cu pasuri, ce-n fundul de zări o răpesc,
Si albele ziduri, lucesc -- strălucesc!"
13 Mai 2007: un an pe drum
-pe 13 mai am sarbatorit un an de zile pe drum. Imi aduc si acum aminte dimineata aceea rece si plina de nesiguranta cand m-am lansat de bunavoie in cea mai mare aventura a vietii mele. Si in momentul de fata ma cutremur cand ma gandesc la acel prim pas in necunoscut: la acea prima rotatie de pedala care m-a despartit de tot ce-mi era familiar si m-a propulsat in lumea larga. Acum dupa un an si 16000km de pedalat prin colturi de lume simt ca au trecut ani si ani de zile, toti comasati intr-o experienta de viata ca nici o alta: drumuri ascunse, momente de neuitat si aproape fara o zi care sa se scurga in care sa nu simt ca am invatat ceva nou, in care sa nu traiesc o clipa in plus. A fost o calatorie exterioara dar in acelasi timp si una interioara de auto-cunoastere, de a-mi descoperi limitele si de a le transcede.
M-am schimbat? Desigur... Sunt o persoana mai inteleapta, mai buna, mai clarvazatoare? As evita raspunde la o asemenea intrebare lipsita de modestie, dar inlauntrul meu simt o pace interioara cum n-am mai simtit niciodata. In adancul sufletului meu apele tulburi s-au calmat, m-am regasit pe mine insumi prin simplu fapt ca mi-am trait aievea visul vietii mele. Dintr-un simplu visator m-am transformat intr-un visator cu ochii deschisi. Cum spunea Eliade „Toti visam. Asa incepe... Ca-ntr-un vis!” si totusi cat de putini dintre noi avem curajul sa facem acel profetic prim pas.
De acum n-am sa mai privesc niciodata lumea cu ochii indiferenti ai unui spectator: am patruns esenta lumii aceasta care m-a invatat lectii ce nu pot fi gasite in nici o carte sau graite de nici un profesor. Nu mai are rost sa va spun cum m-am schimbat sau ce am invatat dar in adancul meu stiu ca am trait in afara peretilor, ca am trait lumea prin prisma sufletului meu.
Al dumneavastra cavaler al absurdului
marţi, mai 29, 2007
O lacrima din Tibet
Octavian Goga
O lacrimă
De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
Rezervatia naturala de ursi panda din Chengdu:
-asa un animal fotogenic si dragalas precum ursii Panda n-am mai vazut. Puteai sa-i privesti jucandu-se pe ursuleti ore in sir si tot nu te-ai fi saturat: atatea tumbe, atatea gesturi comice pline de dezinvoltura, starneau hohote de ras de la o audienta masiva.
-si totusi in spatele acestor gratii se ascundea un adevar crunt. In salbaticie ursii panda au devenit aproape extincti, teritoriul li s-a micsorat considerabil si in plus sunt si extrem de pretentiosi: din cele 300 de specii de bambus nu mananca decat vreo 30 (chiar au murit de foame decat sa-si schimbe dieta) si de digerat digera numai 10% din aceasta planta foarte fibroasa (deci mananca cam 8-10 ore pe zi, cu burta la soare, ii auzi cum rup tulpinile de bambus in mod continuu). Un alt dezavantaj este fapul ca sunt si foarte pretentiosi cu partenerii sexuali si au o rata reproductiva foarte slaba. Astfel se pare ca in viitorul apropiat nu vor mai exista decat in captivitate si inmultiti artificiali.
-e oarecum trist sa simti ca acest animal deosebit va deveni doar un fel de bibelou in lumea artificiala a gradinilor zoologice. Dar cel putin erau vii si nu impaiati ca multe alte animale care nu au mai avut aceasta sansa.
Cartierul Musulman din Xi'an
-lumea din cartierul musulman din Xi’an mi-a captat iarasi atentia. Un continuu dute-vino, o lume a miresmelor de mirodenii, o lume ce vibra cu intelesuri ascunse precum o comunitate masiva de chinezi musulmani cu fesurilor lor albe pe cap.
-pierduti pe stradutele mici si intortocheate ticsite cu marfuri, ne-am oprit sa gustam din mancarurile condimentate precum frigarui de miel (a propos de asta ne-a fost prezentat in forma subtila internationala: „Hello, be-he-he!”). Era o lume complet aparte, avea un aer exotic cu moschei si o explozie empirica.
Informatii Xi'an
"
Qinshihuang, împăratul fondator al dinastiei Qin, a fost primul împărat al Chinei unite, fiind, totodată, şi un politician eminent. El a unificat China aflată în stare de dezmembrare cu peste 2000 de ani în urmă. În antichitate, chinezii erau superstiţioşi. Ei considerau că după moarte sufletul omului poate vieţui în continuare într‑o altă lume. De aceea, împăraţii din vremurile străvechi voiau fără excepţie să‑şi construiască palate subterane de mare amploare, spre a fi folosite pe lumea cealaltă. Armata de teracotă reprezintă garnizoana mormîntului împăratului Qinshihuang. Aşa‑zisa statuie de om este o fiinţă umană artificială folosită ca ofrandă în mormintele antice. Astfel, împăratul chinez, încă din timpul vieţii sale, a poruncit construirea unui mormînt de mari dimensiuni în apropierea oraşului Xi’an din vestul Chinei, unde urmau să "se odihnească" toţi împăraţii dinastiei Qin." Informatii din Evenimentul.ro
La 11 iulie 1975, arheologii chinezi au anunţat descoperirea a trei morminte ce adăposteau 6.000 de statuete reprezentînd luptători împreună cu împăraţii lor şi care datează din perioada 221 – 206 î.e.
Qinshihuang, împăratul fondator al dinastiei Qin, a fost primul împărat al Chinei unite, fiind, totodată, şi un politician eminent. El a unificat China aflată în stare de dezmembrare cu peste 2000 de ani în urmă. În antichitate, chinezii erau superstiţioşi. Ei considerau că după moarte sufletul omului poate vieţui în continuare într‑o altă lume. De aceea, împăraţii din vremurile străvechi voiau fără excepţie să‑şi construiască palate subterane de mare amploare, spre a fi folosite pe lumea cealaltă. Armata de teracotă reprezintă garnizoana mormîntului împăratului Qinshihuang. Aşa‑zisa statuie de om este o fiinţă umană artificială folosită ca ofrandă în mormintele antice. Astfel, împăratul chinez, încă din timpul vieţii sale, a poruncit construirea unui mormînt de mari dimensiuni în apropierea oraşului Xi’an din vestul Chinei, unde urmau să "se odihnească" toţi împăraţii dinastiei Qin." Informatii din Evenimentul.ro
Armata inghetata in timp
-mi-a fost greu sa-mi imaginez o armata de peste 6000 de figurine din lut, toate cu chip diferit si de dimensiuni reale, ingropata intr-o istorie de 2000 de ani. Soldati, arcasi, care de lupta asteptand... Parca eram undeva in lumea basmelor unde o vrajitoare rea a prins in vraja ei o armata intreaga menita sa apere mormantul unui imparat din dinastia Qing. O armata impietrita in timp, o armata a tacerii care d-abia astepta momentul sa se trezeasca, sa rasune zanganitul armelor, nechezatul cailor. Era putin irreal...
Zboara...
"Când ştii că aripile îţi sunt scurte nu zbura prea sus sau prea departe."
- proverbe chinezeşti
- proverbe chinezeşti
Suferinta si circ
"A nu cunoaşte niciodată suferinţa - aceasta este sărăcia omului!" Proverbe chinezesti
Informatii despre Zid
"Zidul de la Badaling, din apropiere de Beijing, reprezintă una din porţiunile cele mai bine conservate şi mai reprezentative. Zidul magnific se întinde şerpuitor pe creştetul lanţurilor muntoase. Pe zid se găseşte la un interval de 200-300 de metri câte un turn de semnalizare cu fum. Pe zidul propriu zis sunt creneluri de observare şi de tragere şi multe alte construcţii de apărare." Enciclopedice
Zidul Chinezesc info
"Zidul chinezesc este construcţa militară cu caracter defensiv de cea mai mare amploare din China antică. Având extremitatea estică la Shanhaiguan şi cea vestică la Jiayuguan, Marele Zid are o lungime de circa 12.000 de km.
Zidul a fost construit într-o perioadă foarte lungă. In epoca Statelor Combatante (între secolele 7 şi 4 î.e.n), pe pământul Chinei se găseau numeroase principate care luptau unul împotriva altuia. Pentru a apăra graniţele de invaziile triburilor migratoare dinspre stepele nordice, statele Yan, Zhao şi Qin au construit la graniţele lor nordice ziduri de apărare. In anul 221 î.e.n, primul împărat al dinastiei Qin a reunificat ţara, a legat zidurile răzleţe pe care le construiseră diferitele principate şi a continuat să construiască Zidul, creând astfel această minune a lumii."
Enciclopedice
Enciclopedice
MARELE ZID CHINEZESC
-serpuind peste dealuri, Marele Zid Chinezesc impresioneaza de la prima vedere si nu numai prin grandoare, dar si prin marea de turisti (in special chinezi) care-l bat in lung si-n lat. Era aproape imposibil de facut o fotografie fara sa apara inca o suta de persoane in ea. La un moment dat chiar imi venea sa-i spun „Marele Chin Chinezesc” pentru ca era atat de abrupt si cu atat de multe scari, ca marea de oameni parea prinsa in ora de varf, toti impingandu-ne precum niste oi. In plus erau si multi vanzatori ambulanti care tot incercau sa-ti bage pe gat tricouri, carti postale sau mai stiu eu ce alt souvenir fara de care nu te poti lipsi (adica un fel de mare balci chinezesc).
-in adancul meu, totusi, ma gandeam la milioanele de oameni care au lucrat la acest zid, care nu si-a atins niciodata scopul de aparare (vezi vorba lui Gingis-Han care a spus ca „Puterea unui zid depinde de puterea aparatorilor”). Aveam sentimentul ciudat ca aud scrasnind sub pasii mei oasele celor care si-au dat viata pentru construirea acestui zid simbolic, oase care, spune legenda, au devenit parte din zid.
-o alta legenda interesanta a fost faptul cum ca unul dintre maiestrii ce supraveghea o sectiune din zid era atat de perfectionist incat un lucrator nu reusea sa zideasca decat cam 2.5cm/zi. Nu-i de mirare ca mesterul Manole chinezesc a platit cu capul.
Prin o mare de oameni....
"Dacă nu suportăm să trăim printre oameni, atunci cu cine ne vom însoţi?" Proverbe chinezesti
Politica sangeroasa...
"Politica este război fără vărsare de sânge în timp ce războiul este politică cu vărsare de sânge." Mao Tse-Dung
Castronul fierbinte
"Nu i se pare castronul fierbinte celui care are mâinile îngheţate." Proverbe chinezesti
O cura de slabire pe masura
-cum e sa intri in restaurant si sa-ti fie prezentat un meniu complet in caractere chinezesti fara nici macar o poza nimic? Eh, nu-i mare lucru zici! Lasa ca-i intrebi pe engleza, pe franceza, pe spaniola, pe romana, pe orice vrei tu si se uita la tine si ridica din umeri, dar si tu la fel cand iti raspund in chineza. Si deci?
-cel mai usor lucru e sa arati cu degetul la ce mananca vecinul. Atuncea zis-si-facut in cateva minute apare o farfurie mare de mancare chinezeasca care se pune in centrul mesei ca toti sa se serveasca in farfuriutele lor infime cu orez. In plus partea cea mai interesanta este ca bineinteles ca n-o sa-ti aduca acel instrument sadistic de impuns numit furculita ci niste betisoare firave de lemn cu care ma tot chinuiam sa prind boabele de orez sau alunele din farfurie.
-eh stiu eu ca poate unii dintre voi aveti asemenea deprinderi asiatice de a manca cu betisoare de bambus, dar la inceput am crezut ca o sa raman flamand. Cu toate acestea dupa cateva exercitii am ramas si eu impresionat de cat de dibaci poti deveni cu aceste betisoare, mai ales cand esti flamand. Poate nu-ti pot prinde musca din zbor ca in filme, dar daca-mi pica in supa, cred ca pot s-o pescuiesc fara grija... :)
Asteapta sa se deschida portile...
"Celui ce ştie să aştepte, timpul îi deschide porţile." - proverbe chinezeşti
Cu bicicleta prin Hutongs
-n-am rezistat si ne-am aventurat cu bicicleta si prin Beijing. Tin sa va spun ca este orasul cel mai propice pentru un asfel de mod de transport din cate am vizitat pana acuma. In primul rand este numarul mare de ciclisti. Aici bicicleta este inca viata unui om: nu este doar un simplu mod personal de transport, am vazut o intreaga familie pe bicicleta, iar tricicletele sunt adevarate masini de lucru, ele care munti de cartoane si de produse reciclabile, navete de bere, pasageri te miri ce. Intr-un moment devin magazine pe roti, ateliere de reparat biciclete, mini-restaurante pe roti, salon de coafura ambulant si lista continua la nesfarsit...
-asa ca nu mica ne-a fost placerea sa ne pierdem prin acest tumult de ciclisti in special pe strazile inguste din Hutongs (cartierul vechi) unde masinile nici nu puteau intra. Era o lume aparte, un adevarat paradis ciclist.
-sa speram ca va ramane totusi acest paradis, deorece numarul biciclistilor scade simtitor de la an la an in timp ce cel al masinilor creste vertiginos. Se pare ca singurul mod in care guvernul reguleaza numarul masinilor este prin impozite uriase de pana la 300% taxa pe masinile de import si sume astronomice pentru obtinerea unui numar de inregistrare in capitala. Pana acuma se pare ca aceasta strategie a functionat destul de bine, dar sa vedem cat o sa mai tina...
Castronul fierbinte al vrajitoarei
"Nu i se pare castronul fierbinte celui care are mâinile îngheţate."
- proverbe chinezeşti
- proverbe chinezeşti
S-a rasturnat...
"De ce să te arunci în apă înainte ca barca să se fi răsturnat?"
- proverbe chinezeşti
- proverbe chinezeşti
joi, mai 24, 2007
miercuri, mai 16, 2007
Orasul Interzis ('Forbidden City')
-cand am ajuns in fata „Orasului Interzis” ne-am speriat de grupul imens de oameni care era la intrare. Desi d-abia se deschise la 8:30AM am crezut ca va trebui sa stam la coada cel putin vreo 2ore (aveam sa aflam ulterior ca in ziua respectiva au fost peste 62000 de vizitatori). Noroc ca am fost iarasi suprinsi in mod placut de eficienta sistemului si in numai 15minute aveam biletele si chiar optiunea ciudata de a lua un ghid audio in romana chiar daca incercam sa-i explic chinezoaicei de la oficiu ce limba mai e si aia (noroc ca m-a inteles pana la urma).
-o data inauntru ne-a intampinat lumea antica a dinastiilor Ming si Qing cu pagode multicolore, cu gradini „intortocheate filozofic” tipic chinezesti, cu palate imparatesti si palatele pentru concumbine si cu multe nume sonore precum: „Poarta Armoniei Supreme”, „Gradina Imperiala”, „Palatul Puritatii Ceresti”.
-pot spune sincer ca am ramas impresionat dar poate nu la fel de mult ca un chinez de rand. Pentru mine istoria lor este oarecum exotica si straina, arhitectura interesanta dar oarecum de neinteles pentru gusturile mele slefuite de lumea vestica. Era ceva impunator, salbatic si oarecum enigmatic. Poate eram totusi un neaderthal incult intr-o cultura pe care nu poate efectiv sa o aprecieze, sa o inteleaga la adevarata ei valoare.
Poate in timp...
Mao
"Comunismul nu este dragoste! Comunismul este un ciocan pe care il folosim sa strivim inamicul"
Mao Tse-Tung
Mao Tse-Tung
Retraim istoria in Piata Tian'anmen cu Mao
-seara am iesit iarasi sa ne plimbam insetati sa traim si mai mult. Astfel ne-am plimbat imprejurul zidului de peste 10m inaltime ce inconjura „Orasul Interzis” acel oras al imparatilor, in care timp de 500 de ani ochii muritorilor de rand nu au patruns. Intrarea in Orasul Interzis era inca impanzita de o mare de oameni.
-de aici purtati de aceasta mare de oameni ne-am indreptat spre „Poarta Pacii Ceresti”. Aici noaptea s-a transformat in zi si atmosfera a capatat o electricitate aparte. In lumina puternica a reflectoarelor se oglindea simbolic portretul lui Mao. De jur imprejur blitzurile aparatelor foto scaparau neincetat scantei, politistii directionau „oile” prin megafoane ca sa nu blocheze caile de acces, iar puhoiul de oameni teleghidat se minuna de „enormitatea partidului comunist” reflectata in lespezile acelea nesfarsite de piatra in Piata Tian’anmen. Eram in cea mai mare piata publica din lume si n-ai fi zi avand in vedere ca erau atatia vizitatori acolo de parca era o demonstratie, dar oarecum o faceau sa para mai micuta, mai accesibila, mai umana...
-e o experienta emotionanta sa privesti cu proprii tai ochi aceasta piata pe care ai vazut-o trecator in imagini la televizor sau prin reviste, sau care ti-a acaparat imaginatia cu protestul studentesc din 1989 in care tancurile erau intampinate cu flori de catre tineri desculti, cu ochii impanziti de o idee de mai bine...
Traiam istoria in Piata Tian’anmen!
Beijing la prima vedere
-cum iti inchipui un oras de 16 milioane de oameni? Eu cel putin mi l-am inchipuit murdar, zgomotos, poluat si aglomerat cu masini... Si culmea a fost ca la prima impresie Beijing mi-a dezmintit toate aceste preconceptii.
-inca din prima seara (am ajuns pe la miezul noptii dupa un zbor de 14h din Sydney) ne-a intampinat parfumul teilor in floare. Strazile late erau aproape pustii si orasul parea cu mult mai curat decat ma asteptam. In plus era liniste...
-dupa o noapte regeasca la hotelul pe care-l rezervasem prin Internet (se pare ca nu au mai avut camera noastra standard si pentru prima noapte ne-au dat o camera luxoasa si imensa) am facut primii pasi stingheri in Beijing.
-cum aveam sa ne dam seama putini vorbesc engleza, dar si chineza noastra se rezuma la 3 cuvinte: „Ni hao!” (adica „Buna Ziua!”) si „Xie-Xie” (adica „Multumesc”) asa ca ne-am deprins sa vorbim prin zambete si pe degete :)
-asa ne-am ratacit prima zi prin Beijing mergand la intamplare pe unde vedeam cu ochii, incercand sa absorbim din plin bogata gama de culori, sunete, miresme si sa ne cufundam cat mai adanc in lumea aceasta misterioasa a Asiei. Am umblat pe stradutele inguste si intortocheate numite „Hutong” care faceau parte din orasul vechi si unde oamenii traiau simplu ca la tara in inima acestui oras imens, ne-am minunat la benzile late dedicate ciclistilor pe fiecare strada, ne-am mirat putin la numarul oarecum redus de masini private (majoritea erau taxiuri si autobuze) si ne-am sucit gaturile la cladirile enorme si moderne din sticla ce rivalizeaze pe cele din lumea vestului si la zona magazinelor ticsita cu lume.
China ne-a coplestit la prima vedere, este o lume exotica ce palpita cu un ritm neinteles, o lume care te copleseste cu o gama variata: de la lumea ingusta a „Hutong”, la pietele multicolore, la pagodele antice si pana la muntii de sticla si beton al zgarie-norilor moderni. Beijingul este microcosmosul si Cosmosul laolata.
miercuri, mai 09, 2007
Bun venit in China!
-cum poti sa descrii in cuvinte acea explozie empirica care este China? Leaganul uneia dintre cele mai vechi civilizatii din lume, osciland intre o istorie de mii si mii de ani si un modern avant economic ce a cuprins intreaga lume, China te acapareaza prin contrastele si nuantele ei. Bombardat zilnic de atatea experiente unice voi incerca sa descriu cateva care m-au marcat in mod deosebit.
Amprente pe nisipul sufletesc
-astfel acum intr-o dimineata vantoasa, ploioasa si intunecata (avand in vedere ca e 4AM) ne indreptam tacuti spre aeroportul din Wellington. Intregul oras pare pustiu, doar vantul salbatic alunga frunzele vestede pe strazile incretite de ploaia tomnatica.
-geamurile de la taxi se aburesc si ca prin abur navalesc ca niste naluci amintirile acestor mai bine de doua luni in Noua Zeelanda. Ma gandesc si acum la emotia plecarii din Wellington cand ma imbarcam spre necunoscut, cand harta aceea a Insulei de Sud ma sfida, intrebandu-ma daca sunt demn sa-i descopar misterele, daca sunt cu adevarat acel cavaler al absurdului menit sa-i infrunte toate primejdiile si sa-i descopere comorile ascunse.
-retrospectiv este un sentiment unic sa stii ca ai deslusit secretul unei harti, ca necunoscutul a devenit cunoscut, ca spatiul geografic s-a impletit cu fibra argintie a spatiului sufletesc si ca impreuna au creat o tesatura care te defineste. Din aceasta manta argintie sclipesc amintirile locurilor prin care am trecut precum Parcul Abel Tasman, coasta de vest batuta de valuri, trecatoarele abrupte, oamenii interesanti pe care i-am intalnit, frigul si caldura, durerea si extazul. Totul se imbina magic intr-un intreg care nu este numai fericire, pentru ca atuncea ar fi incomplet...
-nu-mi ramane decat sa multumesc oamenilor care mi-au iesit in cale si m-au indrumat cu sfaturile lor, care mi-au oferit adapost in zilele cand oboseala ma coplesise si care m-au incurajat sa merg mai departe, mai in adanc...
-in special vreau sa-i multumesc lui Peter si Cristina care m-au gazduit precum un frate pentru atata timp. Va sunt indatorat ca m-ati lasat sa vad lumea prin ochii vostrii si ca mi-ati acordat acel moment de ragaz sa ma pregatesc pentru urmatoarea parte a calatoriei.
Paradisul pierdut: adio Noua Zeelanda
-incet-incet precum nisipul fin dintr-o clepsidra s-au scurs si ultimele clipe in Noua Zeelanda.
In urma au ramas doar amprentele pasilor mei prin nisip, amprente ce asteapta sa fie spulberate de un vant rece tomnatic sau inecate de valurile spumoase ale oceanului, dar totusi... Totusi ceva adanc in sufletul meu nu va putea fi spulberat nici de val si nici de vant... Castelul de nisip s-a pietrificat, ceva in mine s-a schimbat irevocabil, o amintire s-a infiripat in adancul meu, o amintire la care ma voi putea incalzi in anii ce vor urma.
-a durat mult timp pana m-am regasit in Noua Zeelanda, pana mi-am intrat iarasi in ritm, pana mi-am readus aminte de ce sunt aicea... de cine sunt... Natura umana este foarte schimbatoare, de fiecare data iti doresti ceea ce nu ai si de aceea de multe ori nu traim momentul prezent decat din amintiri retrospective care ni-l arata mai obiectiv din afara. Dar si cand traiesti acel moment in prezent, in toata intensitatea lui simti cum ore se transforma-n veacuri, simti cum vibrezi pana la ultima celula din tine, simti cum traiesti cu adevarat in afara timpului, grijilor, durerii...
"Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul." Octavian Paler
Uneori
"Uneori m-am gandit ca la nasterea mea ursitoarele au vrut sa-mi daruiasca un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucata din el si ajungand langa leaganul meu n-au mai avut ce face. Si-au zis, probabil, "sa se descurce cum va putea, si daca va fi intelept se va preface ca n-a observat"..... Prin spartura cercului meu, singuratatea m-a pus mereu la incercare." Octavian Paler
In cinstea lui Octavian Paler
"Am invatat ca pot continua inca mult timp dupa ce am zis ca nu mai pot."
Octavian Paler
Octavian Paler
marţi, mai 08, 2007
sâmbătă, mai 05, 2007
Umor negru
"Statisticile medicale arata ca unul din 4 amercani sufera de vre-o forma de boala mentala. Gandeste-te la cei mai buni 3 prieteni ai tai. Daca ei sunt sanatosi, atunci probabil tu nu esti." Rita Mae Brown
Weekend in Parcul National Tongoriro
Am avut ocazia sa petrecem un weekend in Parcul Tongoriro un parc vulcanic in centrul insulei de nord.
Aicea am facut un mic traseu (mic, vorba vine ca avea 17km) ce traversa spinarea unui lant de vulcani care a erupt nu demult. Peisajul era de-a dreptul apocaliptic dar de o frumusete salbatica...
Aicea am facut un mic traseu (mic, vorba vine ca avea 17km) ce traversa spinarea unui lant de vulcani care a erupt nu demult. Peisajul era de-a dreptul apocaliptic dar de o frumusete salbatica...
Limitele posibilului
"Singura cale de a descoperi limitele posibilului este de a le depasi pana la imposibil." Arthur C. Clarke
Dorinta
"In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii." G.B. Shaw
Fericirea
"Daca faci ceva nu vei fii intotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodata fericit fara sa faci ceva." Benjamin Disraeli
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
